De ce plecăm la drum?
Ni s-a pus de foarte multe ori întrebarea, mai peste tot. Ce căutați aici, de ce faceți asta? Nu prea am știut ce să răspundem. Pentru că așa am simțit, pentru că am vrut să vedem cu ochii noștri. Dar asta este prea puțin, mai sunt și alte impulsuri interioare care te mână. „Uneori o călătorie se naște din speranță și instinct, dintr-o convingere amețitoare, în timp ce degetele tale parcurg harta: Da, aici și aici…și aici. Acestea sunt terminațiile nervoase ale lumii… Sute de motive pledează în favoarea plecării tale. Te duci să intri în contact cu identități umane, să populezi o hartă goală. Crezi că aceasta este inima lumii. Te duci deoarece ești încă tânăr și arzi de nerăbdare să auzi scrâșnetul ghetelor tale în praf; te duci deoarece ești bătrân și simți nevoia să înțelegi ceva înainte de a fi prea târziu. Te duci să vezi ce se va întâmpla”.(Colin Thubron, Redescoperind Drumul Mătăsii, Editura Polirom 2013).
Am fost, pentru scurt timp, rotițe minuscule ale unui sistem planetar de explorare, cunoaștere și inițiere. Pe drum ne-am întâtnit cu alții ca noi, veniți din toate colțurile lumii, mânați de aceeași patimă irezistibilă de a vedea cu ochii lor. Am înțeles că lumea se deschide, uneori mai ușor, alteori mai greu, acelora care vor să-i pătrundă sensurile, că numai pornind la drum poți să începi să asamblezi părți ale unui întreg din care lipsește ceva. Am înțeles, nu fără o egoistă mulțumire de sine, foarte personală, că atunci când la întrebarea „v at ku da”, pusă în orice limbă, pronunți numele țării tale, pui acest nume într-un sistem global de valori.
Cât de aproape am fost de Himalaya?
Foarte aproape! Gândind la scară planetară ai zice că ar fi fost de ajuns să întinzi o mână ca să-i simți asprimea crestelor veșnic acoperite de zăpezi. De la Langar, Tajikistan, până la ucigașul Nanga Parbat, Pakistan, considerat mai periculos decât Everestul, am avut, în linie dreaptă, mai puțin de 300 de kilometri. Pentru unii ar putea să pară mult, dar pentru mine, care nu cred că voi mai avea a doua șansă, înseamnă foarte puțin. Atât de puțin încât, de multe ori, nici nu-mi vine să cred că am ajuns până acolo! Ce rămâne? Rămân în primul rând amitirile, care sunt întotdeauna plăcute, indiferent de situație, indiferent de cât de greu a fost. Rămân impresiile, care chiar dacă se estompează în timp, lasă urme adânci în subconștient. Rămân imagini foarte clare, disparate, care nu se vor șterge niciodată din minte. Rămân convingerile născute dintr-o experiență personală unică și foarte intensă. Rămâne încrederea că aproape orice situație poate fi depășită cu bine. Vezi că încrederea este mai mereu singurul lucru de care ai nevoie, că încrederea te duce de cele mai multe ori la succes, dar și că norocul, soarta ta, au alteori ultimul cuvânt. Rămâne o doză imensă de cunoaștere și de înțelegere datorată contactului nemijlocit cu lumea și cu oamenii. Dar ceea ce este cel mai important este că descoperi încă foarte multe lucruri despre tine însuți. Lucruri bune și lucruri rele, lucruri de care nu te-ai fi crezut în stare. Vezi că planurile de acasă nu se potrivesc mereu cu ce găsești pe drum, uneori e mai rău, alteori e mai bine, că oamenii cu care mergi sau pe care îi întâlnești sunt altfel decât îi credeai tu, uneori mai buni, alteori mai răi.
Astea toate te fac să fii altfel decât înainte deși, în aparență, ești neschimbat. Astea schimbă felul în care te raportezi la lumea din jurul tău, îți schimbă valoarea ta personală, păstrând însă măsura. Nu ești un supraom, nu ești unic, ești doar ceva mai aproape de vechiul îndemn, devenit maximă celebră, „cunoaște-te pe tine însuți”. Niciodată nu este prea devreme sau prea târziu.
Călătoria în date statistice.
Continente parcurse: 2
Număr de țări parcurse , în afară de Romania: 12 (Moldova, Ukraina, Rusia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan,Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Turcia, Bulgaria). Număr de capitale traversate: 6 (Astana,Kazakhstan; Bishkek,Kyrgyzstan; Dushanbe,Tajikistan; Ashgabat,Turkmenistan; Baku,Azerbaijan; Tbilisi,Georgia) Alte orașe mari traversate: Odessa, Volgograd, Alma-Ata, Osh, Samarkand, Buchara, Batumi, Istanbul, Varna. Lanțuri de munți traversate: 4 (Urali, Tian-Shan, Pamir, Caucaz). Pasuri peste 4000 de metri: 5. Pasuri peste 3000 de metri: 11 Cea mai mare altitudine atinsă: Pasul Ak-Baytal, 4655 metri, M41, Pamir, Tajikistan. Cea mai mică altitudine: Baku, Azerbaijan, -28 metri. Cele mai mari fluvii traversate: 4 ( Don, Volga, Sir-Daria, Amu-Daria). Zone deșertice traversate: 1 (Deșertul Kara-Khum, Turkmenistan). Cel mai nordic punct: Celiabinsk, Rusia, Paralela 55. Cel mai sudic punct: Ishkashim, Tajikistan. Sud de paralela 37. Cel mai estic punct: Qarqara, Kazakhstan, est de meridianul 79. Distanță totală parcursă: 17.298Km. Număr aproximativ de ore de condus: 350 Număr total de zile: 69. Perioada: 23 Iulie – 29 Septembrie 2013.
Motocicletele:
Theo: BMW F650 GS Dakar, an fabricație 2003. Kilometri la plecare 32.000 Vali: BMW F650 GS, an fabricație 2004. Kilometri la plecare 70.000. Anvelope: Theo: HEIDENAU K76. Vali: METZELER TOURANCE. Accesorii suplimentare față de echiparea standard: Theo: Cadru protecție motor și carene Heavy Duties-Romania, protecții manete ambreiaj-frână BMW. Vali: Cadru protecție motor BMW, protecții manete ambreiaj-frână BMW. Ulei motor: CASTROL POWER 1- 4T- 10W40. Ulei furcă: MOTOREX 7,5W. Ulei ungere lanț: MOTOREX CHAIN LUBE OFF ROAD FULLY SYNTHETIC. Benzină consumată: Vali: Aproximativ 600 litri. Consum specific: 3,44litri/100km. Theo: Nu s-a ținut evidența strictă a alimentărilor dar, de regulă, consumurile au fost mai mari cu 5%. Pregătirea motocicletelor a fost făcută de noi în limita cunoștințelor și experienței proprii.
Bagaj: Theo: Cutii alumuniu G+G, 41 Litri, Germania. Cadru fixare Heavy – Duties, Romania. Vali: Cutii aluminiu Hepco&Becker Alustandard 45 Litri, Germania. Cadru fixare Hepco&Becker. Sacoșe Louis, 50 Litri: 2 buc. Canistre metalice pentru benzină 5 litri: 2 buc.
Echipament personal:
Theo: Costum moto BEARING, costum ploaie LOUIS 75, bocanci șantier protecție Gore-Tex, mănuși ciclism, cască SUOMI, carapace, brâu. Vali: Costum moto UVEX, costum ploaie LOUIS 75, pantofi sport PUMA, bocanci KILLTEC protecție Killpor, cizme cauciuc, mănuși piele subțire,cască SUOMI, brâu LOUIS.
Echipament foto-video:
Cameră foto digitală NIKON D 300S (principală). Cameră foto digitală NIKON D 200 (rezervă). Obiectiv zoom NIKON 24-85mm, f2,8-4. Obiectiv zoom NIKON 10-24mm, f3,5-4,5. Obiectiv zoom Nikon 70-300mm, f4,5-5,6. Număr de fotografii realizate: 6500. Timp efectiv de fotografiere: Aproximativ 75 ore. Cameră video GoPro Hero 3. Timp total de filmare: Aproximativ 20 de ore.
Echipament navigație și comunicație:
Hărți Asia Centrală: 2Buc. Ghid Lonely Planet „Central Asia”. File atlas geografic general: Ucraina, Rusia, Kazakhstan, Azerbaijan, Turcia, Bulgaria. Busolă. GPS: Garmin CSX60MAP. Telefon mobil NOKIA C1-01. Telefon mobil IPhone 4. Lap-top Lenovo B590.
Cărți:
Ghid de conversație rus-român, Editura Științifică 1957. Ghid de conversație român-rus, Editura Minerva 2012. Dicționar român-rus, rus-român, Editura Știința,Chișinău, 2010.
Costuri totale: aproximativ 6300 Euro. Sponsorizări: Din suma de 6300 Euro, aproximativ 650 au venit de la prieteni care au vrut să ne ajute. În afară de suma de 6300 Euro, am primit cadou, tot de la prieteni, materiale pentru motociclete în valoare de aproximativ 400 de Euro, camera video GoPro și Lap-top-ul.
Mulțumiri:
Înainte de orice vrem să mulțumim tuturor prietenilor care ne-au sprijinit financiar, cu materiale pentru motociclete sau echipamente electronice. Fără resurse financiare călătoria nu ar fi fost posibilă. O mulțumire specială pentru familia Timofte, Emma și Ștefan care au contribuit cu sume substanțiale la bugetul călătoriei. Mulțumim tuturor ambasadelor care ne-au acordat vize pentru țările lor, mulțumim agenției „Stantours”. O mulțumire specială domnului Tehran Shukurov, consulul Republicii Azerbaijan la București care s-a oferit să ne ajute oriunde am avea nevoie în imensul spațiu fost sovietic. Mulțumim cluburilor motocicliștilor „Almaty Nomads” și „Liberty Chu” din Kazakhstan pentru prietenie și ospitalitate. Mulțumim Arhiepiscopiei romano-catolice din Karaganda și părintelui Tonda din Balkash, Kazakhstan, pentru ospitalitate. O mulțumire specială armatei Republicii Uzbekistan pentru ajutorul și prietenia acordate în punctul de graniță Keneurgench.Mulțumim Ambasadei Romaniei la Ashgabat, pentru ajutorul pe care ni l-a acordat într-un moment critic al călătoriei. Mulțumim lui Elmin și hotelului Altstadt din Baku pentru sprijinul acordat. Mulțumim altor călători din toate colțurile lumii care au fost înaintea noastră pe acolo și, prin cărți, descrieri pe web-site-uri personale, fotografii, au fost surse prețioase de inspirație și de informare. O mulțumire specială prietenului nostru Mihai, a cărui carte despre călătoria lui cu motocicleta in Mongolia, a fost pentru noi o permanentă și foarte accesibilă sursă de documentare și cunoaștere. Mulțumim tuturor ziarelor, posturilor de radio și televiziune din Romania care au prezentat călătoria noastră. O mulțumire specială redactoarei Eliana Radu de la agenția „Mediafax” al cărei articol scris înainte de plecare a fost preluat de toate celelalte spații media. Mulțumim ziarului „Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien” pentru că a acordat o întreagă pagină călătoriei. Mulțumim postului de televiziune ”Digi 24” pentru interviul prezentat în cadrul emisiunii „Din interior”. Mulțumim tuturor acelora care vizitează și apreciază pagina noastră de „facebook” și pagina de web-site. Mulțumim tuturor popoarelor pe care le-am vizitat pentru ospitalitatea cu care ne-au primit și ne-au făcut să ne simțim în siguranță într-o lume considerată periculoasă. Sperăm ca din experiența noastră alții să învețe așa cum noi am învățat, la rândul nostru, de la alții. La final „spasiba vam” tuturor!
SFÂRȘIT